Iubitorii de moaşte

Dacă s-ar face un top al moaştelor pe cap de locuitor, ţările ortodoxe s-ar clasa lejer pe primele locuri. România ar fi în top trei. Nu există zonă a României unde să nu existe câte un molar, o coastă sau capul vreunui sfânt. Iar acolo unde-s sfinţi, există şi cozi, îmbrânceli cu jandarmii, babe leşinate de foame, frig sau cald şi evident, sfânta păruială la sarmale moca. Am văzut că s-a adus la Bucureşti capul Sfântului Andrei. Ca orice cap de sfânt care se respectă a fost adus în maşini de sute de mii de euro. Cu bodyguarzi, ca nu cumva să vină vreun musulman terorist să vină să-l fure. Evident ca s-a format şi coada de babe enoriaşe, de pisi şi cocalari. Ultimii şi-au sfinţit portofelele, cheile de maşină, lanţurile de aur, în vreme ce pisi cu boticul roz şi-a sfinţit telefonul mobil inteligent. Ăştia suntem. Eu sunt foarte trist că nu avem un sfânt băştinaş, aici, în Bacău. Nu de alta, dar am jucat la loto. Şi aş fi vrut să ating biletul de sfintele moaşte.